Suflet pentru Suflet

Suflet pentru Suflet

Suflet pentru Suflet

Trăim într-o lume confuză. Încercăm să ne dăm seama ce facem, de ce facem și unde mergem. Ne pierdem în motive, în scuze și în explicații. Ne atașăm de un context și ne învârtim în el. Ca să pară că ne știm poziția. E aria noastră de confort. Ce se întâmplă în afara ei nu ține de domeniul nostru. Suntem scuzați că nu ne pasă. Mergem la facultăți. Le terminăm. Ne găsim un loc de muncă. Ne formăm o familie. Poate în altă ordine. Trecem prin zile ca într-un joc în care în fiecare dimineață s-a mai dus o inimă din colțul de sus al ecranului și trebuie să o luăm de la capăt. De la steagul triunghiular până la dragonul pixelat din niște subterane fără sens. Iar când, într-un moment de inspirație abstractă, tragem linie, ne dăm seama că jocul ăsta plictisitor e tot ce ne definește. Nu suntem nimic mai mult. Ni s-au scurs inimile, zilele, speranțele, tinerețea. Toate. De teama de a ieși din aria de confort, de teama de a fi judecați, de teama de a face altceva, de teama de a da explicații. Încă de când oamenii peșterilor dădeau cu bâtele în mamuți a apărut o mică sclipire de sentiment care mai târziu avea să primească numele de „empatie”. E acea emoție care, printre altele, ne gâdilă în piept atunci când vedem oameni care suferă din motive pe care, poate, nu le înțelegem. Uneori e o tortură și ne dă impresia că numai îndepărtându-ne de sursă o să scăpăm. E iluzia generației noastre.
Unii oameni încearcă, sub anumite implsuri, să se desprindă de rutina de a trăi numai pentru ei înșiși angajându-se în acțiuni de voluntariat și în diverse activități sociale. Organizația Studenților Chimiști de la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică Babeș Bolyai Cluj derulează, și în acest an, proiectul „Suflet pentru suflet”. Am stat de vorbă cu coodonatorul pentru a înțelege mai bine ideea proiectului, dar și motivele pentru care o mână de studenți chimiști și ingineri chimiști s-ar implica într-o activitate caritabilă.
Ce este proiectul Suflet pentru suflet?
Ilie Țăranu –coordonatorul proiectului: Acest proiect este o acțiune prin care ne arătăm solidaritatea față de persoanele din medii defavorizate și se derulează în perioada sărbătorilor de iarnă, perioadă în care acești oameni sunt mai vulnerabili și au mai mare nevoie de suport. Voluntarii sunt instuiți pentru a sta la stand, pregătit în prealabil de coordonatorii și cocoordonatorii proiectului. Aceștia strâng fonduri, alimente neperisabile sau haine pentru centre de copii și Azilul de Bătrâni din Cluj-Napoca, cu titlu de donație. Pentru fiecare donație primită, dăruim un ornament din hârtie lucrat de voluntarii OSC. Cu fondurile financiare strânse facem cumpărături în funcție de nevoile pe care le au grupurile țintă. Noi încercăm să ne apropiem de ei, să îi facem să se simtă înțeleși, le cântăm colinde și stăm de vorbă cu ei. Chiar dacă numai pentru câteva ore, încercăm să fim un alt fel de companie, să îi rupem puțin din povestea din care fac parte.
Care sunt obiectivele vostre? Din punct de vedere organizatoric.
În primul rând, strângem fonduri materiale sub diverse forme. În funcție de cât și ce am strâns, alegem centre de copii și azile de bătrâni în care știm că ajutorul nostru este necesar. În final, ne bazăm pe implicarea voluntarilor O.S.C.. Aceștia pregătesc activități pe care le vor derula în aceste instituții (concerte de colinde și jocuri pentru copii).
Ce rezultate ați avut în anul precedent?
Ca urmare a donațiilor, proiectul a strâns suma de 3200 lei din care au fost ajutați 22 copii din două centre de plasament și 110 bătrâni. Am ajuns la centrele „Familia Regăsită” și „Prichindel” unde le-am oferit copiilor alimente neperisabile, dulciuri, fructe și rechizite. La Azilul de Bătrâni Cluj-Napoca am dus cozonaci, napolitane și fucte.
De ce ai ales să te impici într-un proiect de tipul acesta?
Pot spune că am ales să mă implic deoarece îmi pasă de cei care duc lipsă atât de lucruri materiale, dar necesare, cât și de un suflet cald în preajma unei sărbători precum Crăciunul.
Ai avut vreun sentiment la finalul proiectului sau a fost doar ca un alt lucru pe care l-ai făcut, poate, din ambiție?
Pe parcursul desfășurării proiectului am fost coplesit de emoție. Aceste emoții s-au intensificat în momentul în care am interacționat cu bătrânii și copii. Atunci am realizat cât de important este pentru ei ceea ce facem noi. Chiar dacă ni se pare că nu facem multe, pentru ei contează.
Uneori scopul îi leagă pe oameni, dar motivele sunt diferite. Am pus aceeași întrebare printre câțiva studenți care s-au implicat: De ce? De ce ai ales să te implici când ai fi putut să faci altceva cu timpul tău?
Bianca Bobiș –cocoordonator: Eu, personal, am ales să mă implic în acest proiect social deoarece mi-am conturat valorile și principiile în jurul ideii de „familie”. Acesta este cel mai important lucru pentru mine și am vrut să le ofer și celor defavorizați sentimentul că aparțin unei familii. Chiar și pentru câteva ore.
Ștefania Ungureanu –cocoordonator: Acest proiect se potrivește foarte bine cu felul meu de a fi. Nu sunt străină în arta de a ajuta oamenii –de toate vârstele şi cu orice problemă, şi am sperat că, venind la facultate, îmi pot relua vechile obiceiuri. În cadrul proiectului am această ocazie, ocazia de a fi cu sufletul lângă cei care au nevoie de un suflet aproape.
Bianca Danciu –voluntar, anul II, master: Eu am ales sa fiu voluntar în acest proiect pentru șansa de a da ceva înapoi comunității care m-a adoptat –Clujul, și pentru ocazia de a face ceva practic în scopul schimbării unor mentalități. Nu cred în darul material oferit acestor copii, ci, mai degrabă, în ideea de a le oferi câteva ore din viața noastră și tocmai de aceea îmi place mereu să merg să mă joc sau să interacționez cu ei! Timpul pe care îl dedicăm lor are un impact de 1000x mai puternic decât orice jucărie sau bomboană.
Ioana Chiș –voluntar: Numele proiectului este Suflet pentru Suflet. Și eu am suflet și îmi place să fac oamenii fericiți. Chiar dacă nu am ajuns personal la acei copii și bătrâni, știu sigur că pe fețele lor a apărut câte un zâmbet, iar asta mă face să mă simt împlinită și plină de bucurie. Așa cum eu, deși am deja o vârstă, mă bucur de micile cadouri pe care le primesc, așa se bucură și ei. În plus copii văd lucrurile cu alți ochi și situațiile de acest gen îi marchează. Orice gest de bunătate contează pentru cel căruia i se adresează. Expresia feței și cuvântul „Mulțumesc!” sunt cea mai mare răsplată.

Ingineri, chimiști, lucrători comerciali, profesori, actori, arhitecți, make up-artiști, paznici, taximetriști, bucătari, avocați –nu ceea ce facem ca să ne câștigăm existența contează, ci ceea ce facem cu ea. Pentru că în final, nu suntem decât o altă față în mulțime. Suntem pietonul din stația de autobuz, omul de la coada din Auchan, vecinul de la etajul 2. Orice am învăța, au învățat și alții. Orice am spune, au spus și alții. Orice am face, au făcut și alții. Ceea ce ne face unici e combinația de sentimente pe care o purtăm în suflet. Cele mai frumoase sentimentele se nasc din lucrurile pe care le facem pentru alții și cresc din lucrurile pe care le fac alții pentru noi. Să recunoaștem –fiecare dintre noi vrea să fie unic.

Edith Totu @YesWeChem

Comments

comments